In Rodos, pe urmele cavalerilor ioaniti

Distribuie aceasta postare...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someonePrint this page

cetatea rodos

Traieste clipa, pentru ca ai o singura viata”- Zorba Grecul
De la Amathus Beach, hotelul de cinci stele situat pe plaja Ixia din Rhodos, unde am fost cazat pentru cinci nopti, am luat un taxi, care  doar pentru cinci euro m-a condus  in zona medievala a orasului, in apropierea zidurilor Palatului Marilor Maestri. Era exact locul pe care-l doream sa-l vizitez la acea ora tarzie de seara. Se facuse aproape unsprezece seara, cand pasii ma conduceau spre strada Aristotelous, o strada ce se intinde de-a lungul zidurilor Orasului Vechi, apoi cotind la dreapta, in interiorul fortificatiilor, pur si simplu te trezesti aruncat in mijlocul unui adevarat bazar mirosind a arome orientale, stralucind de bijuteriile din aur turcesc. Este strada Socrates, supranumita de localnici “Via Turistica”, vechiul centru al bazarului turcesc. Daca ai curiozitatea sa mergi pana in extremitatea sudica, aici vei descoperi impunatoarea moschee a lui Soliman Magnificul. Aleg strada Cavalerilor, ale carei felinare luminand zidurile, inca incarcate de misterele Marilor Maestri imi creeaza o emotie de nedescris. Pe strada semiantunecata nicu durla in rodosdoar eu si ecoul pasilor timizi ce pasesc in negura istoriei de prin secolul al XIII-lea, atunci  cand Ordinul Cavalerilor s-a transferat in Cipru( 1291), ca , ulterior in 1309, in Rodos unde si-au intemeiat propriul stat. De atunci s-a numit Ordinul Cavalerilor de Rodos, Ordinul fiind condus de un Mare Maestru, ales pe viata.
Palatul, construit in secolul al XIV-lea a fost resedinta a 19 Mari Maestri ai Cavalaerilor Ioaniti.

Zidurile impunatoare pe langa care trec, in miez de noapte iti produc fiori, numai la gandul ca acestea au fost martore la atatea tentative de invadare a orasului Rodos si, ca o culme a ironiei, palatul nu a fost niciodata distrus de fortele inamice si de o simpla explozie accidental produsa de cantitatea mare de praf de pusca depozitata aici. Oare cate mistere si legende ascund aceste fortificatii?!
In afara aerului misterior data de istoria palatului, orasul vechi are un farmec aparte. Cum cum spuneam mai inainte, in afara bazarului turcesc, aici, am descoperit cele mai atragatoare taverne traditionale grecesti, de la cele cu specific mediteraneean, la cele tip steak-house, unde poti sa degusti din cele mai bune cotlete de berbecuti preparate vreodata la gratar. Ma opresc pentru cateva minute la una mediteraneana, unde-mi comand o portie de fructe de mare cu nelipsita caracatita si un pahar de vin alb. O discutie telefonica imi desconspira originea, motiv pentru unul dintre ospatari gaseste un bun prilej de a se apropia de mine, punandu-mi banala intrebare “de unde sunt”. Ii raspund la intrebare, dupa care, intr-o romana stalcita imi spune ca ii este dor de Romania, de Constanta in special, locul unde a cunoscut-o pe actuala sotie si soacra bineinteles, cunoscut fiind faptul ca atunci cand te casatoresti, soacra va face parte , invitabil din viata ta. Discutam despre mica mea escapada in orasul vechi, dar si despre planul zilelor ce aveau sa urmeze in insula. Imi recomanda sa nu plec din insula fara sa vizitez Valea Fluturilor, padurea aflata la 26 kilometri sud-vest de capitala Rodos, unde ne aflam noi, acum. In aceasta vale insorita, unde si-au gasit locul fluturii din specia Krasopani, este unica prin frumusetea naturala, protejata acum de guvernul elen. Prietenul meu imi aminteste si de Lindos, una dintre cele mai vechi asezari de pe insula Rodos.
viata de noapte in rodosDevenit “pritenul meu” pentru o seara, ospatarul se ofera sa ma serveasca el , cu ce stie mai bine, astfe, incat sa nu uit acesta seara petrecuta intr-o taverna greceasca in mijlocul orasului medieval. Ma trezesc in fata cu cateva branzeturi si masline, tzatziki , alaturi de care era asezat un pahar aburind de Tsipouro, poate cel mai bun rachiu grecesc. Imi timp ce degustam din deliciosul aperitiv, pofta de a asculta din povestile grecului, imi trezesc amintiri despre litoralul romanesc, asa ca il impulsionez cu atentia mea captivanta si cu laudele despre bucataria greceasca. Isi aminteste si acum de sarmalutele facute de soacra lui mancate cu mamaliguta si ardei iute. Nu a uitat nici de ciorba de burta facuta in casa sau de micii ce sfaraiau pe  gratarul cu carbuni incinsi instalat ad-hoc pe malul lacului Ovidiu. Pentru atentia cu care ii ascult povestile, sunt rasplatit cu inca un pahar de tsipouro, dupa care pe masa apare ca din senin un platou imens cu souvlaki ( un fel de mix grill din miel, carne de porc, peste spada si crevete), un castron de midii si bineinteles caracatita, pe care o comandasem. Il intreb daca mai astepta pe cineva la masa, la care imi raspunde negativ.” Pentru tine. Esti oaspetele meu in seara asta. Vreau sa te simti bine. Poate ca daca am sa ma intorc in Romania, o sa ne intalnim”. Il invit alaturi de mine, pentru a-mi tine companie. Gust din fiecare fel de mancare, unul mai delicious decat altul, dupa care sorb putin cate putin din vinul de Mandelaria, unul dintre cele mai cunoscute vinuri de pe insula. Cuvintele incep sa curga precum un fluviu care se revarsa peste o campie, pana atunci linistita. Isi aduce amintele de femeile frumoase pe care le-a cunoscut in Romania, dar si despre viata aspra din insula , atunci cand incepe toamna, iar numarul turistilor incepe sa scada. Taverna la care servesc masa, straduta este plina de asemenea restaurante. Il intreb cum rezista atatea taverne, una langa alta. Imi raspunde, cu un zambet misterios ca in timpul verii, acestea devin neancapatoare. Mi se face dor de Anthony Quinn . Il intreb in ce parte a insulei se afla plaja marelui actor.Imi spune ca se afla la patru kilometri de plaja Faliraki. Il rog sa-mi cheme un taxi. Vreau s-o vad in noaptea asta. “Nick, ai inebunit? Este ora doua noaptea. Niciun sofer de taxi nu te va duce acolo. Si apoi, chiar daca vei gasi unul nebun ca tine sa te conduca pana acolo nu vei vedea mare lucru. Este noapte”.” Stiu, ii raspund, dar merita ca in noaptea asta sa vad una dintre cele mai frumoase si mai romantice plaje din Rodos”. Nu gaseste niciun “nebun” care sa ma insoteasca pana acolo, asa ca sunt nevoit sa aman vizita pentru a doua zi. Ma despart de “amicul meu” cu pasi inceti si apasati printre stradutele ce candva apartineau doar anthony quinn in rodosCavalerilor Ioaniti, cautand iesirea spre port, de unde aveam sa iau drumul inapoi spre plaja Ixia. Gasesc plaja Ixia mangaiata de apele Marii Egee pe o muzica de Nana Mouskouri. Valurile marii parca, se unduie sub vraja melodiilor marii cantarete care au facut inconjurul lumii. Ma uit in jurul meu. Muzica asta chiar venea de undeva. Aproape de mine, doua terase inca functionau la ora asta matinala, in timp ce cativa turisti galagiosi incercau sa-si impuna punctele de vedere in fata catorva sticle de bere. In stanga mea, o pereche de indragostiti, ale caror siluete se unduiau printre valurile line ale marii, isi urmau destinul vacantei, probabil abia incepute in Rodos.
Se gandeau ei, oare ca se aceste clipe erau daruite chiar de Helios, zeul Soarelui, care a daruit insula preafumoasei nimfa pe nume Rhodon (care in greaca inseamna trandafir), pe care a luat-o de sotie si in onoarea careia si-a botezat insula Rodos?
Bine ati venit in Rodos!

Distribuie aceasta postare...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someonePrint this page

2 Responses

  1. N.D
    Se si sarutau ca orice indragostiti. Insa se sarutau in Marea Egee :)
  2. Cu aceasta poveste, adevarata, stiu, m-ai purtat prin inima Rodosului si m-ai facut sa simt frumusetea locului. Pentru un moment mi-a lasat apa in gura cand ai vorbit despre minunatele mancaruri pe care le-ai mancat. Am simtit ca am fost acolo, prin tine! Pare un loc extrem de pitoresc, romantic, frumos din toate punctele de vedere. Sunt curioasa, indragostitii se sarutau? :D

Leave a comment